|
CUTRÉIER s. n. (Rar) Cutreierat. [Pr.: -tre-ier. – Var.: (reg.) cutríer s. n.] – Din cutreiera (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
cutreiér s. n. (sil. -tre-) (Sursa: Ortografic )
| cutreier substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | cutreier | cutreierul | | plural | — | — | | genitiv-dativ | singular | cutreier | cutreierului | | plural | — | — | | vocativ | singular | — | | plural | — | | cutreiera verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) cutreiera | cutreierare | cutreierat | cutreierând | singular | plural | | cutreieră | cutreierați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | cutreier | (să) cutreier | cutreieram | cutreierai | cutreierasem | | a II-a (tu) | cutreieri | (să) cutreieri | cutreierai | cutreierași | cutreieraseși | | a III-a (el, ea) | cutreieră | (să) cutreiere | cutreiera | cutreieră | cutreierase | | plural | I (noi) | cutreierăm | (să) cutreierăm | cutreieram | cutreierarăm | cutreieraserăm, cutreierasem* | | a II-a (voi) | cutreierați | (să) cutreierați | cutreierați | cutreierarăți | cutreieraserăți, cutreieraseți* | | a III-a (ei, ele) | cutreieră | (să) cutreiere | cutreierau | cutreierară | cutreieraseră | * Formă nerecomandată |