CUTRÉIER s. n. (Rar) Cutreierat. [Pr.: -tre-ier. – Var.: (reg.) cutríer s. n.] – Din cutreiera (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

cutreiér s. n. (sil. -tre-) (Sursa: Ortografic )

CUTREIERÁ, cutréier, vb. I. 1. Tranz. A străbate, a colinda (în lung și în lat), a umbla (din loc în loc); p. ext. a hoinări, a vagabonda. ♦ A umbla adesea prin...; a frecventa. Cutreiera parcurile. 2. Refl. (Neobișnuit) A se perinda. [Pr.: -tre-ie-. – Var.: (reg.) cutrierá vb. I] – Lat. contribulare. (Sursa: DEX '98 )

A CUTREIERÁ cutréier tranz. (teritorii, orașe, țări etc.) A străbate în lung și în lat; a colinda. [Sil. -tre-ie-] /<lat. contribulare (Sursa: NODEX )

CUTREIERÁ vb. 1. a colinda, a parcurge, a străbate, a vântura, (pop. și fam.) a bate, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. și reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ drumurile, satele.) 2. v. colinda. 3. v. călători. 4. a colinda, a se plimba, (fam.) a se plimbarisi. (~ prin poieni.) 5. v. hoinări. 6. a colinda, a se duce. (~ prin muzee.) (Sursa: Sinonime )

cutreierá (cutréier, cutreierát), vb. – 1. A străbate, a umbla, a merge. – 2. A vizita, a frecventa. – 3. A hoinări, a colinda. – Mr. cutrivir. Lat. contrĭbŭlāre „a bate grînele cu picioarele” (Pușcariu 475; REW 8885; DAR). Pentru evoluția sensului, cf. tribulație și Șeineanu, Semasiol., 159; Cortés 127. – Der. cutreierător, adj. (vagabond, nomad); cutreierătură, s. f. (hoinăreală, vagabondaj). (Sursa: DER )

cutreierá vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. cutreiér, 3 sg. și pl. cutreiéră (Sursa: Ortografic )