|
CĂRÁT s. n. 1. Acțiunea de a (se) căra; transport de materiale (în cantitate mare). 2. Timpul când se cară fânul sau recolta. – V. căra. (Sursa: DEX '98 )
CĂRÁT n. 1) v. A CĂRA și A SE CĂRA. 2) rar Timpul când se cară recolta. /v. a (se) căra (Sursa: NODEX )
CĂRÁT s. n. Acțiunea de a căra. 1. Transportul unor materiale. 2. Timpul când se cară fânul sau recolta. (Sursa: DLRM )
CĂRÁT s. cărare, ducere, dus, purtare, transport, transportare. (~ul cuiva în spate.) (Sursa: Sinonime )
cărát s. n. (Sursa: Ortografic )
cărát n., pl. urĭ (d. car 3). Acțiunea de a căra mereŭ: căratu lemnelor. V. cărătură. (Sursa: Scriban )
| căra verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) căra | cărare | cărat | cărând | singular | plural | | cară | cărați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | car | (să) car | căram | cărai | cărasem | | a II-a (tu) | cari | (să) cari | cărai | cărași | căraseși | | a III-a (el, ea) | cară | (să) care | căra | cără | cărase | | plural | I (noi) | cărăm | (să) cărăm | căram | cărarăm | căraserăm, cărasem* | | a II-a (voi) | cărați | (să) cărați | cărați | cărarăți | căraserăți, căraseți* | | a III-a (ei, ele) | cară | (să) care | cărau | cărară | căraseră | * Formă nerecomandată | cărat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | cărat | căratul | cărată | cărata | | plural | cărați | cărații | cărate | căratele | | genitiv-dativ | singular | cărat | căratului | cărate | căratei | | plural | cărați | căraților | cărate | căratelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |