DÂMBOVIȚEÁN, -Ă, dâmbovițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în județul Dâmbovița. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din județul Dâmbovița. – Dâmbovița (n. pr.) + suf. -ean. (Sursa: DEX '98 )
dâmbovițeán adj. m., s. m., pl. dâmbovițéni; f. sg. dâmbovițeánă, pl. dâmbovițéne (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
dâmbovițean   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dâmbovițean dâmbovițeanul dâmbovițeană dâmbovițeana
plural dâmbovițeni dâmbovițenii dâmbovițene dâmbovițenele
genitiv-dativ singular dâmbovițean dâmbovițeanului dâmbovițene dâmbovițenei
plural dâmbovițeni dâmbovițenilor dâmbovițene dâmbovițenelor
vocativ singular dâmbovițene, dâmbovițeanule dâmbovițeano
plural dâmbovițenilor dâmbovițenelor