|
DATORÍT, -Ă, datoriți, -te, adj. 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit cuiva. ♦ Cuvenit. 2. Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... ♦ (Cu valoare de prepoziție, în forma datorită) Mulțumită, grație; din cauza, din pricina. [Var.: datorát, -ă adj.] – V. datori. (Sursa: DEX '98 )
DATORÍT adj. v. cuvenit. (Sursa: Sinonime )
datorít/datorát adj. m., pl. datoríți/datoráți; f. sg. datorítă/datorátă, pl. datoríte/datoráte (Sursa: Ortografic )
| datori verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) datori | datorire | datorit | datorind | singular | plural | | datorește | datoriți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | datoresc | (să) datoresc | datoream | datorii | datorisem | | a II-a (tu) | datorești | (să) datorești | datoreai | datoriși | datoriseși | | a III-a (el, ea) | datorește | (să) datorească | datorea | datori | datorise | | plural | I (noi) | datorim | (să) datorim | datoream | datorirăm | datoriserăm, datorisem* | | a II-a (voi) | datoriți | (să) datoriți | datoreați | datorirăți | datoriserăți, datoriseți* | | a III-a (ei, ele) | datoresc | (să) datorească | datoreau | datoriră | datoriseră | * Formă nerecomandată | datorit adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | datorit | datoritul | datorită | datorita | | plural | datoriți | datoriții | datorite | datoritele | | genitiv-dativ | singular | datorit | datoritului | datorite | datoritei | | plural | datoriți | datoriților | datorite | datoritelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |