DEBLEIÁ vb. I. tr. A degaja un teren pentru realizarea unui debleu. [Pron. -ble-ia, p.i. -iez, 3,6 -iază. / < fr. déblayer]. (Sursa: DN )
DEBLEIÁ vb. tr. a degaja un teren pentru realizarea unui debleu. (< fr. déblayer) (Sursa: MDN )
debleiá vb., ind. prez.1 sg. debleiéz, 3 sg. și pl. debleiáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
debleia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debleia debleiere debleiat debleind singular plural
debleiază debleiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) debleiez (să) debleiez debleiam debleiai debleiasem
a II-a (tu) debleiezi (să) debleiezi debleiai debleiași debleiaseși
a III-a (el, ea) debleiază (să) debleieze debleia debleie debleiase
plural I (noi) debleiem (să) debleiem debleiam debleiarăm debleiaserăm, debleiasem*
a II-a (voi) debleiați (să) debleiați debleiați debleiarăți debleiaserăți, debleiaseți*
a III-a (ei, ele) debleiază (să) debleieze debleiau debleiară debleiaseră
* Formă nerecomandată