DEBREIÁ, debreiez, vb. I. Tranz. A desface legătura dintre două mecanisme cuplate printr-un ambreiaj. – Din fr. débrayer. (Sursa: DEX '98 )
DEBREIÁ vb. I. tr. A suprima legătura dintre două piese cuplate printr-un ambreiaj. [Pron. -bre-ia, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. débrayer]. (Sursa: DN )
DEBREIÁ vb. intr. a suprima legătura dintre două piese cuplate printr-un ambreiaj. (< fr. débrayer) (Sursa: MDN )
debreiá vb. (sil. -bre-), ind. prez. 1 sg. debreiéz, 3 sg. și pl. debreiáză, 1 pl. debreiém; conj. prez. 3 sg. și pl. debreiéze; ger. debreínd (Sursa: Ortografic )
A DEBREIÁ ~iéz tranz. tehn. (legătura dintre motor și roți) A întrerupe prin scoaterea ambreiajului. [Sil. -bre-ia] /<fr. débrayer (Sursa: NODEX )
A debreia ≠ a ambreia (Sursa: Antonime )
DEBREIÁ (‹ fr.) vb. I tranz. A desface legătura dintre o piesă motoare și una antrenată. ♦ (La automobile) A desface legătura dintre doi arbori cuplați printr-un ambreiaj, permițând scoaterea din serviciu a arborelui antrenat, în timp de arborele motor funcționează; a apăsa pedala ambreiajului. (Sursa: DE )
Declinări/Conjugări
debreia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debreia debreiere debreiat debreind singular plural
debreiază debreiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) debreiez (să) debreiez debreiam debreiai debreiasem
a II-a (tu) debreiezi (să) debreiezi debreiai debreiași debreiaseși
a III-a (el, ea) debreiază (să) debreieze debreia debreie debreiase
plural I (noi) debreiem (să) debreiem debreiam debreiarăm debreiaserăm, debreiasem*
a II-a (voi) debreiați (să) debreiați debreiați debreiarăți debreiaserăți, debreiaseți*
a III-a (ei, ele) debreiază (să) debreieze debreiau debreiară debreiaseră
* Formă nerecomandată