DEBUȘÉU, debușeuri, s. n. 1. Piață pe care producătorii își pot desface produsele ușor și în mari cantități. 2. (În sintagma) Debușeul podului = debitul maxim de apă care poate curge pe sub un pod, astfel încât, de la nivelul apei până la partea de jos a podului, să rămână un anumit spațiu liber de siguranță. [Pl. și: debușee] – Din fr. débouché. (Sursa: DEX '98 )

DEBUȘÉU s. n. 1. regiune, țară servind ca piață de desfacere a produselor, a mărfurilor etc. 2. ieșirea dintr-un defileu a unei ape curgătoare, a unei șosele etc. ◊ (mil.) ieșire la loc deschis, larg. ◊ debușeul unui pod = debit maxim al unei ape curgătoare care la nivelul maxim nu trece peste pod. (< fr. débouché) (Sursa: MDN )

debușéu s.n., art. debușéul; pl. debușéuri / debușée (Sursa: Ortografic )

debușéŭ n., pl. urĭ și e (fr. débouché, d. bouche, gură. V. bucă). Gura uneĭ văĭ, unuĭ drum, uneĭ trecătorĭ. Piață unde se vinde mărfurile: o țară care n’are debușeurĭ pentru comerciu eĭ e expusă mizeriiĭ. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
debușeu (pl. -ee)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debușeu debușeul
plural debușee debușeele
genitiv-dativ singular debușeu debușeului
plural debușee debușeelor
vocativ singular debușeule
plural debușeelor