A DECERNÁ ~éz tranz. (premii, decorații, distincții, titluri etc.) A acorda drept recompensă pentru succesele obținute într-un domeniu de activitate; a conferi. /<fr. décerner, lat. decernere (Sursa: NODEX )
DECERNÁ vb. tr. a acorda, a conferi (o decorație, un premiu). (< fr. décerna, lat. decernere) (Sursa: MDN )
DECERNÁ vb. v. conferi. (Sursa: Sinonime )
decerná vb., ind. prez. 1 sg. decernéz / decérn, 3 sg. și pl. decerneáză / decérnă; conj. prez. 3 sg. și pl. decernéze / deceárnă (Sursa: Ortografic )
decerne, -cernút, a -cérne v. tr. (lat. de-cérnere, d. cérnere, a zări, a cerne. V. decret, cern). Poruncesc, decretez (ca judecător): a decerne pedepse. Acord, daŭ: a decerne un premiŭ, o decorațiune. – Fals a decerna (după fr. décerner). (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
decerna (1 decernez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decerna decernare decernat decernând singular plural
decernează decernați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decernez (să) decernez decernam decernai decernasem
a II-a (tu) decernezi (să) decernezi decernai decernași decernaseși
a III-a (el, ea) decernează (să) decerneze decerna decernă decernase
plural I (noi) decernăm (să) decernăm decernam decernarăm decernaserăm, decernasem*
a II-a (voi) decernați (să) decernați decernați decernarăți decernaserăți, decernaseți*
a III-a (ei, ele) decernează (să) decerneze decernau decernară decernaseră
* Formă nerecomandată