DECOLTÉU, decolteuri, s. n. Răscroială de diferite forme făcută în jurul gâtului, la o rochie, la o bluză etc. ♦ Parte a corpului care apare descoperită din răscroiala de la gât a unei haine femeiești. – Din fr. décolleté. (Sursa: DEX '98 )

DECOLTÉU ~ri n. 1) Răscroială adâncită în jurul gâtului (la o haină femeiască). 2) Parte a corpului care rămâne descoperită datorită răscroielii adâncite din jurul gâtului la o haină. /<fr. décolleté (Sursa: NODEX )

DECOLTÉU s.n. Partea decoltată a unei haine femeiești. ♦ Parte a corpului care apare din răscroiala de la gât a unei haine femeiești. [Pl. -uri. / < fr. décolleté]. (Sursa: DN )

DECOLTÉU s. n. partea răscroită în jurul gâtului a unei haine femeiești. ◊ partea descoperită a gâtului și a umerilor la femei. (< fr. décolleté) (Sursa: MDN )

decoltéu s. n., art. decoltéul; pl. decoltéuri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
decolteu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decolteu decolteul
plural decolteuri decolteurile
genitiv-dativ singular decolteu decolteului
plural decolteuri decolteurilor
vocativ singular decolteule
plural decolteurilor