DECREPITÚDINE s. f. Stare de bătrânețe înaintată, caracterizată prin slăbire excesivă și prin pierderea aproape totală a forțelor vitale; ramolire, ramolisment. ◊ Fig. Decădere extremă, ruină. – Din fr. décrépitude. (Sursa: DEX '98 )

DECREPITÚDINE s.f. Stare de adâncă bătrânețe, caracterizată prin slăbire excesivă și prin pierderea aproape totală a forțelor; ramolire, ramolisment. [Cf. fr. décrépitude]. (Sursa: DN )

DECREPITÚDINE s. f. stare de bătrânețe înaintată prin slăbire excesivă și pierderea aproape totală a forțelor; ramolisment. ◊ (fig.) decădere, declin avansat. (< fr. décrépitude) (Sursa: MDN )

DECREPITÚDINE s. v. ramoleală, ramolire, ramolisment, senilitate. (Sursa: Sinonime )

decrepitúdine s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. decrepitúdinii (Sursa: Ortografic )

decrepitúdine f. (d. decrepitș fr. décrépitude). Mare slăbiciune produsă de bătrîneță, hodorogeală. (Sursa: Scriban )

DECREPITÚDINE ~i f. Lipsă de vigoare fizică (și intelectuală), provocată de bătrânețe înaintată; slăbiciune extremă. [Art. decrepitudinea; G.-D.decrepitudinii] /<fr. decrépitude (Sursa: NODEX )