DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper. (Sursa: DEX '98 )
DECUPÁ vb. I. tr. A tăia (o hârtie, o stofă etc.) după conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. [< fr. découper]. (Sursa: DN )
DECUPÁ vb. I. tr. a tăia un material după un contur dat; a tăia o parte dintr-un întreg. II. tr., refl. a (se) detașa (I, 1). (< fr. découper) (Sursa: MDN )
decupá vb., ind. prez. 1 sg. decupéz, 3 sg. și pl. decupeáză (Sursa: Ortografic )
A DECUPÁ ~éz tranz. 1) (figuri, desene) A tăia după un anumit model sau contur desenat pe hârtie sau pe stofă. 2) (părți, bucăți). A tăia dintr-un întreg. /<fr. découper (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
decupa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decupa decupare decupat decupând singular plural
decupează decupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decupez (să) decupez decupam decupai decupasem
a II-a (tu) decupezi (să) decupezi decupai decupași decupaseși
a III-a (el, ea) decupează (să) decupeze decupa decupă decupase
plural I (noi) decupăm (să) decupăm decupam decuparăm decupaserăm, decupasem*
a II-a (voi) decupați (să) decupați decupați decuparăți decupaserăți, decupaseți*
a III-a (ei, ele) decupează (să) decupeze decupau decupară decupaseră
* Formă nerecomandată