DEDUCTÍV, -Ă, deductivi, -e, adj. Care procedează prin deducție, care folosește deducția. ♦ Formă fundamentală de raționament în care gândirea se mișcă exclusiv în planul conceptelor, concluzia decurgând cu necesitate din premise. – Din fr. déductif, lat. deductivus. (Sursa: DEX '98 )

DEDUCTÍV, -Ă adj. Care procedează prin deducție. [Cf. lat. deductivus, fr. déductif]. (Sursa: DN )

DEDUCTÍV, -Ă adj. care procedează prin deducție; care folosește deducția. (< fr. déductif, lat. deductivus) (Sursa: MDN )

deductív adj. m., pl. deductívi; f. sg. deductívă, pl. deductíve (Sursa: Ortografic )

deductív, -ă adj. (d. lat. deductus, dedus). Care procede pin deducțiune (în opoz. cu inductiv). (Sursa: Scriban )

DEDUCTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care operează cu deducții. 2) Care constă din deducții; bazat pe deducții. /<fr. déductif (Sursa: NODEX )