DEFILÉU, defileuri, s. n. Vale transversală îngustă, adâncă și lungă, cu versanți abrupți, săpată de o apă curgătoare în regiunile muntoase. – Din fr. défilé. (Sursa: DEX '98 )

DEFILÉU ~ri n. Vale îngustă și adâncă, cu versanți abrupți, constituind o cale naturală de trecere între munți; trecătoare; pas. [Sil. -fi-leu] /<fr. défilé (Sursa: NODEX )

DEFILÉU s.n. Vale strâmtă și adâncă între doi munți, săpată de o apă curgătoare; trecătoare. [Pl. -uri. / < fr. défilé]. (Sursa: DN )

DEFILÉU s. n. vale îngustă și adâncă între doi munți, săpată de o apă curgătoare. (< fr. défilé) (Sursa: MDN )

DEFILÉU s. v. chei. (Sursa: Sinonime )

defiléu s. n. (sil. -leu), art. defiléul; pl. defiléuri (Sursa: Ortografic )

defiléŭ n., pl. e (fr. defilé, d. défiler, a defila). Barb. Trecătoare, strîmtoare, trecere îngustă pin munțĭ orĭ pin pădurĭ. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
defileu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular defileu defileul
plural defileuri defileurile
genitiv-dativ singular defileu defileului
plural defileuri defileurilor
vocativ singular defileule
plural defileurilor