DEFULÁ, defulez, vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient. ♦ (Fam.) A-și descărca sufletul. – Din fr. défouler. (Sursa: DEX '98 )
DEFULÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A se lăsa purtat de stări afective; a-și da drumul. [< fr. (se) défouler]. (Sursa: DN )
DEFULÁ vb. I. tr. a da curs liber ideilor și tendințelor refulate în subconștient. II. refl. (fam.) a se lăsa purtat de stări afective; a-și descărca sufletul. (< fr. défouler) (Sursa: MDN )
defulá vb., ind. prez.1 sg. defuléz, 3 sg. și pl. defuleáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
defula   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) defula defulare defulat defulând singular plural
defulează defulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) defulez (să) defulez defulam defulai defulasem
a II-a (tu) defulezi (să) defulezi defulai defulași defulaseși
a III-a (el, ea) defulează (să) defuleze defula defulă defulase
plural I (noi) defulăm (să) defulăm defulam defularăm defulaserăm, defulasem*
a II-a (voi) defulați (să) defulați defulați defularăți defulaserăți, defulaseți*
a III-a (ei, ele) defulează (să) defuleze defulau defulară defulaseră
* Formă nerecomandată