« Back
DEJIVRÁRE, dejivrări, s. f. Acțiunea de a dejivra și rezultatul ei. [Var.: degivráre s. f.] – V. dejivra. (Sursa: DEX '98 )
DEJIVRÁRE s.f. v. degivrare. (Sursa: DN )
dejivráre s. f. (sil. -vra-), g.-d. art. dejivrării; pl. dejivrări (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
dejivra   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dejivra dejivrare dejivrat dejivrând singular plural
dejivrează dejivrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dejivrez (să) dejivrez dejivram dejivrai dejivrasem
a II-a (tu) dejivrezi (să) dejivrezi dejivrai dejivrași dejivraseși
a III-a (el, ea) dejivrează (să) dejivreze dejivra dejivră dejivrase
plural I (noi) dejivrăm (să) dejivrăm dejivram dejivrarăm dejivraserăm, dejivrasem*
a II-a (voi) dejivrați (să) dejivrați dejivrați dejivrarăți dejivraserăți, dejivraseți*
a III-a (ei, ele) dejivrează (să) dejivreze dejivrau dejivrară dejivraseră
* Formă nerecomandată

dejivrare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dejivrare dejivrarea
plural dejivrări dejivrările
genitiv-dativ singular dejivrări dejivrării
plural dejivrări dejivrărilor
vocativ singular dejivrare, dejivrareo
plural dejivrărilor