|
DEJIVRÁRE, dejivrări, s. f. Acțiunea de a dejivra și rezultatul ei. [Var.: degivráre s. f.] – V. dejivra. (Sursa: DEX '98 )
DEJIVRÁRE s.f. v. degivrare. (Sursa: DN )
dejivráre s. f. (sil. -vra-), g.-d. art. dejivrării; pl. dejivrări (Sursa: Ortografic )
DEJIVRÁ, dejivréz, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de gheață sau de chiciură format pe suprafețele care vin în contact cu aerul umed la temperaturi scăzute. [Var.: degivrá vb. I] – Din fr. dégivrer. (Sursa: DEX '98 )
DEJIVRÁ vb. I. v. degivra. (Sursa: DN )
DEJIVRÁ vb. tr. a înlătura straturile de chiciură sau de gheață formate pe anumite suprafețe. (metalice). (< fr. dégivrer) (Sursa: MDN )
dejivrá vb. (sil. -vra), ind. prez. 1 sg. dejivréz, 3 sg. dejivreáză (Sursa: Ortografic )
| dejivra verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) dejivra | dejivrare | dejivrat | dejivrând | singular | plural | | dejivrează | dejivrați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | dejivrez | (să) dejivrez | dejivram | dejivrai | dejivrasem | | a II-a (tu) | dejivrezi | (să) dejivrezi | dejivrai | dejivrași | dejivraseși | | a III-a (el, ea) | dejivrează | (să) dejivreze | dejivra | dejivră | dejivrase | | plural | I (noi) | dejivrăm | (să) dejivrăm | dejivram | dejivrarăm | dejivraserăm, dejivrasem* | | a II-a (voi) | dejivrați | (să) dejivrați | dejivrați | dejivrarăți | dejivraserăți, dejivraseți* | | a III-a (ei, ele) | dejivrează | (să) dejivreze | dejivrau | dejivrară | dejivraseră | * Formă nerecomandată | dejivrare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | dejivrare | dejivrarea | | plural | dejivrări | dejivrările | | genitiv-dativ | singular | dejivrări | dejivrării | | plural | dejivrări | dejivrărilor | | vocativ | singular | dejivrare, dejivrareo | | plural | dejivrărilor | |