DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjucá vb. I] – De(s) + juca. (Sursa: DEX '98 )
DEJUCÁ vb. I. tr. A zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). [P.i. dejóc. / < de- + juca, după fr. déjouer]. (Sursa: DN )
DEJUCÁ vb. tr. a zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). (după fr. déjouer) (Sursa: MDN )
DEJUCÁ vb. v. zădărnici. (Sursa: Sinonime )
dejucá vb., ind. prez. 1 sg. dejóc, 3 sg. și pl. dejoácă (Sursa: Ortografic )
A DEJUCÁ dejóc tranz. (acțiuni, planuri, uneltiri) A face să devină zadarnic; a face să eșueze; a zădărnici; a împiedica; a contracara. /de[s] + a juca (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
dejuca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dejuca dejucare dejucat dejucând singular plural
dejoacă dejucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dejoc (să) dejoc dejucam dejucai dejucasem
a II-a (tu) dejoci (să) dejoci dejucai dejucași dejucaseși
a III-a (el, ea) dejoacă (să) dejoace dejuca dejucă dejucase
plural I (noi) dejucăm (să) dejucăm dejucam dejucarăm dejucaserăm, dejucasem*
a II-a (voi) dejucați (să) dejucați dejucați dejucarăți dejucaserăți, dejucaseți*
a III-a (ei, ele) dejoacă (să) dejoace dejucau dejucară dejucaseră
* Formă nerecomandată