DEJUGÁ, dejúg, vb. I. 1. Tranz. A scoate boul din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare. (Sursa: DEX '98 )
dejugá vb., ind. prez. 1 sg. dejúg, 3 sg. și pl. dejúgă (Sursa: Ortografic )
A DEJUGÁ dejúg 1. tranz. (boii) A eli-bera din jug. 2. intranz. A se opri cu carul (într-un loc oarecare). /<lat. disjugare (Sursa: NODEX )
A dejuga ≠ a înjuga (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
dejuga   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dejuga dejugare dejugat dejugând singular plural
dejugă dejugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dejug (să) dejug dejugam dejugai dejugasem
a II-a (tu) dejugi (să) dejugi dejugai dejugași dejugaseși
a III-a (el, ea) dejugă (să) dejuge dejuga dejugă dejugase
plural I (noi) dejugăm (să) dejugăm dejugam dejugarăm dejugaserăm, dejugasem*
a II-a (voi) dejugați (să) dejugați dejugați dejugarăți dejugaserăți, dejugaseți*
a III-a (ei, ele) dejugă (să) dejuge dejugau dejugară dejugaseră
* Formă nerecomandată