DELIMITATÍV, -Ă, delimitativi, -e, adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. – Delimita + suf. -ativ. (Sursa: DEX '98 )

DELIMITATÍV, -Ă adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. [Cf. fr. delimitatif]. (Sursa: DN )

DELIMITATÍV, -Ă adj. care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. (< fr. délimitatif) (Sursa: MDN )

DELIMITATÍV adj. delimitator, limitativ, restrictiv. (Element ~.) (Sursa: Sinonime )

delimitatív adj. → limitativ (Sursa: Ortografic )

DELIMITATÍV ~ă (~i, ~e) rar Care delimitează. /a delimita + suf. ~ativ (Sursa: NODEX )