DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A vătăma sănătatea sau bunăstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2. Refl. A se îmbolnăvi de deochi. ♦ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: -de-o-] [Var.: diocheá, vb. I.] – Din deochi. (Sursa: DEX '98 )
DEOCHEÁ vb. (pop.) a poci, (reg.) a pocita, (reg.) a săgeta, a strica. (Crede că l-a ~ cineva pe copil.) (Sursa: Sinonime )
DEOCHEÁ vb. v. invidia, pizmui. (Sursa: Sinonime )
deocheá vb. (sil. de-o-chea), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. deóchi, 3 sg. și pl. deoáche, 1 pl. deochém, 2 pl. deocheáți; ger. deochínd; part. deocheát (Sursa: Ortografic )
A DEOCHEÁ deóchi tranz. A face să se deoache. [Sil. de-o-chea] /Din deochi (Sursa: NODEX )
A SE DEOCHEÁ mă deóchi intranz. (în superstiții) A se îmbolnăvi de deochi. [Sil. de-o-chea] /Din deochi (Sursa: NODEX )
de deóchi prep. + s. n. (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
deochea   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deochea deochere deocheat deochind singular plural
deoache deocheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deochi (să) deochi deocheam deocheai deocheasem
a II-a (tu) deochi (să) deochi deocheai deocheași deocheaseși
a III-a (el, ea) deoache (să) deoache deochea deoche deochease
plural I (noi) deochem (să) deochem deocheam deochearăm deocheaserăm, deocheasem*
a II-a (voi) deocheați (să) deocheați deocheați deochearăți deocheaserăți, deocheaseți*
a III-a (ei, ele) deoache (să) deoache deocheau deocheară deocheaseră
* Formă nerecomandată