DEPANATÓR, depanatori, s. m. Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană2. – Depana + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )

DEPANATÓR s.m. Muncitor care depanează autovehicule, mașini etc. [< depana + -tor]. (Sursa: DN )

DEPANATÓR I. s. m. muncitor care depanează autovehicule, mașini etc. II. s. n. depanor. (< depana + -tor) (Sursa: MDN )

DEPANATÓR s. reparator. (~ de televizoare.) (Sursa: Sinonime )

depanatór (persoană) s. m., pl. depanatóri (Sursa: Ortografic )

DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )

DEPANATÓR ~i m. Muncitor specializat în repararea tehnicii aflate în pană. /a depana + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

DEPĂNĂTÓR1 ~oáre n. (la mașina de cusut) Dispozitiv care servește la depă-narea aței pe mosorelul suveicii. /a depăna + suf. ~ător (Sursa: NODEX )

DEPĂNĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operațiile de depănare. /a depăna + suf. ~ător (Sursa: NODEX )

depănătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. depănătoárei; pl. depănătoáre (Sursa: Ortografic )

depănătór (persoană) s. m., pl. depănătóri (Sursa: Ortografic )

depănătór (instrument) s. n., pl. depănătoáre (Sursa: Ortografic )