|
DEPERSONALIZÁ, depersonalizéz, vb. I. Tranz. A face să-și piardă personalitatea. [Var.: despersonalizá vb. I] – Din fr. dépersonnaliser. (Sursa: DEX '98 )
DEPERSONALIZÁ vb. I. tr., refl. A face să-și piardă personalitatea. [Var. despersonaliza vb. I. / < fr. dépersonnaliser]. (Sursa: DN )
DEPERSONALIZÁ vb. tr. a face să-și piardă personalitatea. (< fr. dépersonnaliser) (Sursa: MDN )
depersonalizá vb., ind. prez. 1 sg. depersonalizéz, 3 sg. și pl. depersonalizeáză (Sursa: Ortografic )
A DEPERSONALIZÁ ~éz tranz. A face să se depersonalizeze. /<fr. dépersonnaliser (Sursa: NODEX )
A SE DEPERSONALIZÁ mă ~éz intranz. A pierde personalitatea; a deveni impersonal. /<fr. dépersonnaliser (Sursa: NODEX )
| depersonaliza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) depersonaliza | depersonalizare | depersonalizat | depersonalizând | singular | plural | | depersonalizează | depersonalizați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | depersonalizez | (să) depersonalizez | depersonalizam | depersonalizai | depersonalizasem | | a II-a (tu) | depersonalizezi | (să) depersonalizezi | depersonalizai | depersonalizași | depersonalizaseși | | a III-a (el, ea) | depersonalizează | (să) depersonalizeze | depersonaliza | depersonaliză | depersonalizase | | plural | I (noi) | depersonalizăm | (să) depersonalizăm | depersonalizam | depersonalizarăm | depersonalizaserăm, depersonalizasem* | | a II-a (voi) | depersonalizați | (să) depersonalizați | depersonalizați | depersonalizarăți | depersonalizaserăți, depersonalizaseți* | | a III-a (ei, ele) | depersonalizează | (să) depersonalizeze | depersonalizau | depersonalizară | depersonalizaseră | * Formă nerecomandată |