DEPORTÁ, deportéz, vb. I. Tranz. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. – Din fr. déporter, lat. deportare. (Sursa: DEX '98 )
DEPORTÁ vb. I. tr. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă (mai ales din motive politice); a exila. [< fr. déporter, it., lat. deportare]. (Sursa: DN )
DEPORTÁ vb. tr. a trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă; a exila. (< fr. déporter, lat. deportare) (Sursa: MDN )
DEPORTÁ vb. (JUR.) a surghiuni. (Condamnatul a fost ~.) (Sursa: Sinonime )
deportá vb., ind. prez. 1 sg. deportéz, 3 sg. și pl. deporteáză (Sursa: Ortografic )
A DEPORTÁ ~éz tranz. (persoane) A trimite forțat într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă; a trimite în exil; a exila; a surghiuni. /<fr. deporter, lat. deportare (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
deporta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deporta deportare deportat deportând singular plural
deportează deportați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deportez (să) deportez deportam deportai deportasem
a II-a (tu) deportezi (să) deportezi deportai deportași deportaseși
a III-a (el, ea) deportează (să) deporteze deporta deportă deportase
plural I (noi) deportăm (să) deportăm deportam deportarăm deportaserăm, deportasem*
a II-a (voi) deportați (să) deportați deportați deportarăți deportaserăți, deportaseți*
a III-a (ei, ele) deportează (să) deporteze deportau deportară deportaseră
* Formă nerecomandată