DEPUNCTÁ, depunctéz, vb. I. Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. – Des1- + puncta. (Sursa: DEX '98 )
A DEPUNCTÁ ~éz tranz. (candidați sau concurenți la o competiție, la un examen etc.) A lipsi de un anumit număr de puncte în dependență de erorile comise. /des- + a puncta (Sursa: NODEX )
DEPUNCTÁ vb. tr. a reduce, în funcție de erori, punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. (< de1- + puncta) (Sursa: MDN )
depunctá vb., ind. prez.1 sg. depunctéz, 3 sg. și pl. depuncteáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
depuncta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depuncta depunctare depunctat depunctând singular plural
depunctează depunctați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depunctez (să) depunctez depunctam depunctai depunctasem
a II-a (tu) depunctezi (să) depunctezi depunctai depunctași depunctaseși
a III-a (el, ea) depunctează (să) depuncteze depuncta depunctă depunctase
plural I (noi) depunctăm (să) depunctăm depunctam depunctarăm depunctaserăm, depunctasem*
a II-a (voi) depunctați (să) depunctați depunctați depunctarăți depunctaserăți, depunctaseți*
a III-a (ei, ele) depunctează (să) depuncteze depunctau depunctară depunctaseră
* Formă nerecomandată