|
DESȚELENÍ, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța. 2. Refl. (Rar, despre copaci) A ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.) – Des1- + [în]țeleni. (Sursa: DEX '98 )
DESȚELENÍ vb. a desfunda, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.) (Sursa: Sinonime )
desțelení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desțelenésc, imperf. 3 sg. desțeleneá; conj. prez. 3 sg. și pl. desțeleneáscă (Sursa: Ortografic )
A DESȚELENÍ ~ésc tranz. (terenuri înțelenite) A ara adânc (în vederea unor plantații); a desfunda. /des- + a [în]țeleni (Sursa: NODEX )
| desțeleni verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) desțeleni | desțelenire | desțelenit | desțelenind | singular | plural | | desțelenește | desțeleniți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | desțelenesc | (să) desțelenesc | desțeleneam | desțelenii | desțelenisem | | a II-a (tu) | desțelenești | (să) desțelenești | desțeleneai | desțeleniși | desțeleniseși | | a III-a (el, ea) | desțelenește | (să) desțelenească | desțelenea | desțeleni | desțelenise | | plural | I (noi) | desțelenim | (să) desțelenim | desțeleneam | desțelenirăm | desțeleniserăm, desțelenisem* | | a II-a (voi) | desțeleniți | (să) desțeleniți | desțeleneați | desțelenirăți | desțeleniserăți, desțeleniseți* | | a III-a (ei, ele) | desțelenesc | (să) desțelenească | desțeleneau | desțeleniră | desțeleniseră | * Formă nerecomandată |