DESCENDÉNȚĂ, descendențe, s. f. 1. Înrudire în linie coborâtoare; filiație. 2. (Cu sens colectiv) Posteritate, urmași. – Din fr. descendance. (Sursa: DEX '98 )

DESCENDÉNȚĂ s.f. 1. Înrudire în linie coborâtoare; filiație. 2. Totalitatea urmașilor; urmași; posteritate. [< fr. descendance]. (Sursa: DN )

DESCENDÉNȚĂ s. f. 1. înrudire în linie coborâtoare; filiație. 2. totalitatea urmașilor; posteritate. (< fr. descendance) (Sursa: MDN )

DESCENDÉNȚĂ s. filiație, linie, succesiune. (Urmaș în ~ bărbătească.) (Sursa: Sinonime )

Descendență ≠ ascendență (Sursa: Antonime )

descendénță s. f., g.-d. art. descendénței; pl. descendénțe (Sursa: Ortografic )

DESCENDÉNȚĂ ~e f. 1) Legătură de rudenie în linie dreaptă între generații; filiație. 2) Totalitate de descendenți; ansamblu de urmași; posteritate. [G.-D. descendenței] /<fr. descendance (Sursa: NODEX )