DESCHEIÁ, deschéi, vb. I. 1. Tranz. A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din bucăți; p. ext. despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. [Pr.: -che-ia. – Var.: deschiá vb. I] – Lat. disclavare. (Sursa: DEX '98 )
DESCHEIÁ vb. (Ban. și Transilv.) a (se) deschiotora, (Mold.) a (se) dezbumba. (A-și ~ nasturii; a se ~ la haină.) (Sursa: Sinonime )
descheiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. deschéi, 3 sg. și pl. deschéie, 1 pl. descheiém; ger. descheínd (Sursa: Ortografic )
A DESCHEIÁ deschéi tranz. 1) (nasturi) A scoate din butonieră. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte încheiate) A desprinde din nasturi (butoni, copci etc.). 3) (obiecte alcătuite din mai multe bucăți) A face să se descheie. [Sil. des-cheia] /<lat. disclavare (Sursa: NODEX )
A SE DESCHEIÁ pers. 3 se deschéie intranz. (despre obiecte alcătuite din mai multe bucăți) A se desprinde de la încheieturi. [Sil. des-cheia] /<lat. disclavare (Sursa: NODEX )
A descheia ≠ a încheia (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
descheia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descheia descheiere descheiat descheind singular plural
descheie descheiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deschei (să) deschei descheiam descheiai descheiasem
a II-a (tu) deschei (să) deschei descheiai descheiași descheiaseși
a III-a (el, ea) descheie (să) descheie descheia descheie descheiase
plural I (noi) descheiem (să) descheiem descheiam descheiarăm descheiaserăm, descheiasem*
a II-a (voi) descheiați (să) descheiați descheiați descheiarăți descheiaserăți, descheiaseți*
a III-a (ei, ele) descheie (să) descheie descheiau descheiară descheiaseră
* Formă nerecomandată