|
deschizătoáre s. f., pl. deschizători (Sursa: DMLR )
| deschizătoare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | deschizătoare | deschizătoarea | | plural | deschizători | deschizătorile | | genitiv-dativ | singular | deschizători | deschizătorii | | plural | deschizători | deschizătorilor | | vocativ | singular | deschizătoare, deschizătoareo | | plural | deschizătorilor | | deschizător substantiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | deschizător | deschizătorul | deschizătoare | deschizătoarea | | plural | deschizători | deschizătorii | deschizătoare | deschizătoarele | | genitiv-dativ | singular | deschizător | deschizătorului | deschizătoare | deschizătoarei | | plural | deschizători | deschizătorilor | deschizătoare | deschizătoarelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — |
|