DESCHIZĂTÓR, -OÁRE, deschizători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care deschide uși, ferestre, lăzi etc. ◊ Deschizător de drumuri = inițiator, inovator. 2. S. n. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic; destupător. – Deschide + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )

DESCHIZĂTÓR1 ~i m. Persoană care deschide. ◊ ~ de drumuri persoană care începe să activeze într-un domeniu neexplorat, deschizând căi noi spre progres. /a deschide + suf. ~ător (Sursa: NODEX )

DESCHIZĂTOR2 ~oáre n. Ustensilă pentru deschiderea borcanelor sau a sticlelor închise ermetic; destupător. /a deschide + suf. ~ător (Sursa: NODEX )

deschizătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. deschizătoárei; pl. deschizătoáre (Sursa: Ortografic )

deschizătór (persoană) s. m., pl. deschizătóri (Sursa: Ortografic )

deschizătór (instrument) s. n., pl. deschizătoáre (Sursa: Ortografic )

deschizătoáre s. f., pl. deschizători (Sursa: DMLR )