DESCLEIÁ, descleiéz, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊ Refl. S-au descleiat scaunele. 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. – Des1- + clei. (Sursa: DEX '98 )
DESCLEIÁ vb. (TEXT.) a dezancola. (A ~ o țesătură.) (Sursa: Sinonime )
descleiá vb., ind. prez. 1 sg. descleiéz, 3 sg. și pl. descleiáză, 1 pl. descleiém; conj. prez. 3 sg. și pl. descleiéze; ger. descleínd (Sursa: Ortografic )
A DESCLEIÁ ~iéz tranz. 1) A face să se descleieze. 2) (țesături) A curăța de apret sau de substanțe cleioase. [Sil. -cle-ia] /des- + clei (Sursa: NODEX )
A SE DESCLEIÁ pers. 3 se ~iáză intranz. A se desprinde din locul în care a fost lipit cu o substanță cleioasă; a se dezlipi. [Sil. -cle-ia] /des- + clei (Sursa: NODEX )
A (se) descleia ≠ a (se) încleia, a (se) lipi (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
descleia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descleia descleiere descleiat descleind singular plural
descleiază descleiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descleiez (să) descleiez descleiam descleiai descleiasem
a II-a (tu) descleiezi (să) descleiezi descleiai descleiași descleiaseși
a III-a (el, ea) descleiază (să) descleieze descleia descleie descleiase
plural I (noi) descleiem (să) descleiem descleiam descleiarăm descleiaserăm, descleiasem*
a II-a (voi) descleiați (să) descleiați descleiați descleiarăți descleiaserăți, descleiaseți*
a III-a (ei, ele) descleiază (să) descleieze descleiau descleiară descleiaseră
* Formă nerecomandată