DESCOMPLETÁ, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. ♦ Refl. A nu mai fi complet. [Var.: descomplectá vb. I] – Des1- + completa (după fr. décompléter). (Sursa: DEX '98 )
DESCOMPLETÁ vb. I. tr. A lua ceva dintr-un întreg făcându-l incomplet. [Var. descomplecta vb. I. / după fr. décompléter]. (Sursa: DN )
DESCOMPLETÁ vb. tr. a lua ceva dintr-un întreg, făcându-l incomplet. (după fr. décompléter) (Sursa: MDN )
DESCOMPLETÁ vb. a (se) desperechea. (Sursa: Sinonime )
descompletá vb., ind. prez. 1 sg. descompletéz, 3 sg. și pl. descompleteáză (Sursa: Ortografic )
A DESCOMPLETÁ ~éz tranz. A face să se descompleteze. /des- + a completa (Sursa: NODEX )
A SE DESCOMPLETÁ mă ~éz intranz. A deveni incomplet. /des- + a completa (Sursa: NODEX )
A descompleta ≠ a completa (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
descompleta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descompleta descompletare descompletat descompletând singular plural
descompletează descompletați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descompletez (să) descompletez descompletam descompletai descompletasem
a II-a (tu) descompletezi (să) descompletezi descompletai descompletași descompletaseși
a III-a (el, ea) descompletează (să) descompleteze descompleta descompletă descompletase
plural I (noi) descompletăm (să) descompletăm descompletam descompletarăm descompletaserăm, descompletasem*
a II-a (voi) descompletați (să) descompletați descompletați descompletarăți descompletaserăți, descompletaseți*
a III-a (ei, ele) descompletează (să) descompleteze descompletau descompletară descompletaseră
* Formă nerecomandată