DESHUMÁ, deshumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort; a exhuma. – Des1- + [în]huma. (Sursa: DEX '98 )
DESHUMÁ vb. I. tr. A scoate din pământ un cadavru; a exhuma; a dezgropa. [P.i. -mez. / după înhuma]. (Sursa: DN )
DESHUMÁ vb. tr. 1. a dezgropa, a scoate din pământ un cadavru; a exhuma. 2. (fig.) a scoate la iveală, a aduce în discuție fapte, lucruri uitate. (< des- + /în/huma) (Sursa: MDN )
DESHUMÁ vb. a dezgropa, a exhuma, (înv. și reg.) a dezmormânta. (A ~ un mort îngropat.) (Sursa: Sinonime )
deshumá vb., ind. prez. 1 sg. deshuméz, 3 sg. și pl. deshumeáză (Sursa: Ortografic )
A DESHUMÁ ~éz tranz. (cadavre, oseminte) A scoate din mormânt, din humă; a dezgropa; a exhuma. /des- + a [în]huma (Sursa: NODEX )
A deshuma ≠ a îngropa, a înhuma, a înmormânta (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
deshuma   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deshuma deshumare deshumat deshumând singular plural
deshumează deshumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deshumez (să) deshumez deshumam deshumai deshumasem
a II-a (tu) deshumezi (să) deshumezi deshumai deshumași deshumaseși
a III-a (el, ea) deshumează (să) deshumeze deshuma deshumă deshumase
plural I (noi) deshumăm (să) deshumăm deshumam deshumarăm deshumaserăm, deshumasem*
a II-a (voi) deshumați (să) deshumați deshumați deshumarăți deshumaserăți, deshumaseți*
a III-a (ei, ele) deshumează (să) deshumeze deshumau deshumară deshumaseră
* Formă nerecomandată