DESPERECHEÁ, desperechez, vb. I. Tranz. 1. A despărți, a desface două elemente, lucruri, ființe etc. care formează o pereche. 2. A scoate o parte dintr-o serie de lucruri care alcătuiesc o totalitate; a descompleta. – Des1- + [îm]perechea. (Sursa: DEX '98 )
DESPERECHEÁ vb. a (se) descompleta. (Sursa: Sinonime )
desperecheá vb., ind. prez. 1 sg. desperechéz, 3 sg. și pl. desperecheáză, 1 pl. desperechém; conj. prez. 3 sg. și pl. desperechéze; ger. desperechínd; part. desperecheát (Sursa: Ortografic )
A DESPERECHEÁ ~éz tranz. A face să se desperecheze. /des- + a [îm]perechea (Sursa: NODEX )
A SE DESPERECHEÁ mă ~éz intranz. 1) A înceta de a mai forma o pereche; a-și pierde perechea. 2) A deveni incomplet; a se descompleta. /des- + a [îm]perechea (Sursa: NODEX )
A (se) desperechea ≠ a (se) împerechea (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
desperechea   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desperechea desperechere desperecheat desperechind singular plural
desperechează desperecheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desperechez (să) desperechez desperecheam desperecheai desperecheasem
a II-a (tu) desperechezi (să) desperechezi desperecheai desperecheași desperecheaseși
a III-a (el, ea) desperechează (să) desperecheze desperechea despereche desperechease
plural I (noi) desperechem (să) desperechem desperecheam desperechearăm desperecheaserăm, desperecheasem*
a II-a (voi) desperecheați (să) desperecheați desperecheați desperechearăți desperecheaserăți, desperecheaseți*
a III-a (ei, ele) desperechează (să) desperecheze desperecheau desperecheară desperecheaseră
* Formă nerecomandată