DESPIEDICÁ, despiédic, vb. I. Tranz. 1. A scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul. 2. A ridica piedica de la o armă de foc. [Var.: despiedecá vb. I] – Des1- + [îm]piedica. (Sursa: DEX '98 )
despiedicá vb. (sil. -pie-), ind. prez. 1 sg. despiédic, 3 sg. și pl. despiédică (Sursa: Ortografic )
A DESPIEDICÁ despiédic tranz. 1) (animale) A elibera scoțând piedica. 2) (roțile unui vehicul, un vehicul) A permite să se miște, înlăturind piedica. [Sil. -pie-di-] /des- + a [îm]piedica (Sursa: NODEX )
A despiedica ≠ a împiedica (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
despiedica   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) despiedica despiedicare despiedicat despiedicând singular plural
despiedică despiedicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) despiedic (să) despiedic despiedicam despiedicai despiedicasem
a II-a (tu) despiedici (să) despiedici despiedicai despiedicași despiedicaseși
a III-a (el, ea) despiedică (să) despiedice despiedica despiedică despiedicase
plural I (noi) despiedicăm (să) despiedicăm despiedicam despiedicarăm despiedicaserăm, despiedicasem*
a II-a (voi) despiedicați (să) despiedicați despiedicați despiedicarăți despiedicaserăți, despiedicaseți*
a III-a (ei, ele) despiedică (să) despiedice despiedicau despiedicară despiedicaseră
* Formă nerecomandată