DESPOIÁ vb. I v. despuia. (Sursa: DEX '98 )

DESPUIÁ, despói, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. ♦ A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeață. 2. Tranz. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. 3. Tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curăța de coajă; a coji. 4. Tranz. A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicație etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta. ◊ Expr. A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere. [Pr.: -pu-ia. – Var.: despoiá vb. I] – Lat. dispoliare. (Sursa: DEX '98 )

A DESPUIÁ despói tranz. 1) A face să se despoaie. 2) (persoane) A deposeda de tot ce are, cu forța; a prăda; a jefui; a jecmăni; a jupui. 3) (animale moarte) A curăța de piele; a jumuli; a ecarisa; a jupui. 4) rar (arbori, plante etc.) A curăța de coajă; a coji; a jupui. 5) (materiale dintr-un text, dosar sau dintr-o lucrare, publicație) A extrage în vederea studierii sau întocmirii unui studiu științific; a excerpta. ◊ ~ scrutinul a extrage din urnă buletinele de vot pentru a stabili rezultatele unei alegeri. [Sil. -pu-ia] /<lat. dispoliare (Sursa: NODEX )

A SE DESPUIÁ mă despói intranz. 1) (despre persoane) A se dezbrăca în pielea goală; a scoate toate hainele; a se dezgoli. 2) (despre arbori, arbuști) A-și lepăda frunzișul; a rămâne fără frunze; a se desfrunzi; a se dezgoli. /<lat. dispoliare (Sursa: NODEX )

DESPUIÁ vb. 1. v. dezbrăca. 2. v. excerpta. (Sursa: Sinonime )

DESPUIÁ vb. v. asupri, coji, defolia, deposeda, descoji, desfrunzi, exploata, împila, împovăra, jefui, jupui, năpăstui, năpârli, oprima, oropsi, persecuta, prăda, prigoni, scutura, tiraniza, urgisi. (Sursa: Sinonime )

despuiá (despói, despuiát), vb. – 1. A jupui, a scoate pielea. – 2. A scoate, a dezgoli. – 3. A fura, a jefui, a prăda. – 4. A examina. – Var. despoia. Mr. dispol’u, dispul’are, megl. dispol’, istr. despol’u. Lat. dĭspolĭāre (Densusianu, Hlr., 189; Pușcariu 525; Candrea-Dens., 492; REW 2602; Tiktin), cf. it. despogliare, prov., cat. despullar, fr. dépouiller, sp., port. despojar. Sensul 4 este un galicism, care traduce sensul fr. dépouiller. (Sursa: DER )

despuiá vb. (sil. -pu-ia), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. despói, 3 sg. și pl. despoáie, 1 pl. despuiém; ger. despuínd (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
despoia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) despoia despoiere despoiat despoind singular plural
despoaie despoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) despoi (să) despoi despoiam despoiai despoiasem
a II-a (tu) despoi (să) despoi despoiai despoiași despoiaseși
a III-a (el, ea) despoaie (să) despoaie despoia despoie despoiase
plural I (noi) despoiem (să) despoiem despoiam despoiarăm despoiaserăm, despoiasem*
a II-a (voi) despoiați (să) despoiați despoiați despoiarăți despoiaserăți, despoiaseți*
a III-a (ei, ele) despoaie (să) despoaie despoiau despoia despoiaseră
* Formă nerecomandată

despuia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) despuia despuiere despuiat despuind singular plural
despoaie despuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) despoi (să) despoi despuiam despuiai despuiasem
a II-a (tu) despoi (să) despoi despuiai despuiași despuiaseși
a III-a (el, ea) despoaie (să) despoaie despuia despuie despuiase
plural I (noi) despuiem (să) despuiem despuiam despuiarăm despuiaserăm, despuiasem*
a II-a (voi) despuiați (să) despuiați despuiați despuiarăți despuiaserăți, despuiaseți*
a III-a (ei, ele) despoaie (să) despoaie despuiau despuia despuiaseră
* Formă nerecomandată