DESTITUÍ, destítui, vb. IV. Tranz. A scoate, a îndepărta pe cineva, dintr-un post, dintr-o funcție; a revoca. – Din fr. destituer, lat. destituere. (Sursa: DEX '98 )
DESTITUÍ vb. IV. tr. A îndepărta (pe cineva) dintr-un post, dintr-o funcție. [Pron. -tu-i, p.i. destítui, 3,6 -ie. / < it. destituire, lat. destituere]. (Sursa: DN )
DESTITUÍ vb. tr. a îndepărta (pe cineva) dintr-o funcție; a demite. (< fr. destituer, lat. destituere) (Sursa: MDN )
DESTITUÍ vb. a demite, a îndepărta, a scoate, (înv. și fam.) a mazili, (fig.) a debarca. (L-a ~ din funcție.) (Sursa: Sinonime )
destituí vb. ( sil. -tu-i), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. destítui, 3 sg. și pl. destítuie, imperf. 3 sg. destituiá (Sursa: Ortografic )
A DESTITUÍ destítui tranz. A da afară dintr-o funcție sau dintr-un post ca fiind necorespunzător; a elibera; a concedia; a scoate. ~ din postul de director. [Sil. -tu-i] /<fr. destituer, lat. destituere (Sursa: NODEX )
A destitui ≠ a angaja, a desemna, a numi (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
destitui   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) destitui destituire destituit destituind singular plural
destituie destituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) destitui (să) destitui destituiam destituii destituisem
a II-a (tu) destitui (să) destitui destituiai destituiși destituiseși
a III-a (el, ea) destituie (să) destituie destituia destitui destituise
plural I (noi) destituim (să) destituim destituiam destituirăm destituiserăm, destituisem*
a II-a (voi) destituiți (să) destituiți destituiați destituirăți destituiserăți, destituiseți*
a III-a (ei, ele) destituie (să) destituie destituiau destituiră destituiseră
* Formă nerecomandată