|
DESTROIENÍ, destroienesc, vb. IV. Tranz. A deszăpezi. – Des1- + [în]troieni. (Sursa: DEX '98 )
DESTROIENÍ vb. a deszăpezi. (A ~ un drum înzăpezit.) (Sursa: Sinonime )
destroiení vb. (sil. -tro-ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destroienésc, imperf. 3 sg. destroieneá; conj. prez. 3 sg. și pl. destroieneáscă (Sursa: Ortografic )
A DESTROIENÍ ~ésc tranz. (drumuri, locuri etc.) A curăța de troiene; a deszăpezi. [Sil. -tro-ie-] /des- + a [în]troieni (Sursa: NODEX )
| destroieni verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) destroieni | destroienire | destroienit | destroienind | singular | plural | | destroienește | destroieniți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | destroienesc | (să) destroienesc | destroieneam | destroienii | destroienisem | | a II-a (tu) | destroienești | (să) destroienești | destroieneai | destroieniși | destroieniseși | | a III-a (el, ea) | destroienește | (să) destroienească | destroienea | destroieni | destroienise | | plural | I (noi) | destroienim | (să) destroienim | destroieneam | destroienirăm | destroieniserăm, destroienisem* | | a II-a (voi) | destroieniți | (să) destroieniți | destroieneați | destroienirăți | destroieniserăți, destroieniseți* | | a III-a (ei, ele) | destroienesc | (să) destroienească | destroieneau | destroieniră | destroieniseră | * Formă nerecomandată |