DESTUPÁ, destúp, vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas înfundat. 2. A da la o parte, a înlătura ceea ce acoperă un obiect, o gaură, o deschizătură; a descoperi, a dezveli; a deschide. ◊ Expr. (Fam.) A-și destupa urechile = a asculta cu atenție, a încerca să înțeleagă exact ceea ce aude. – Des1- + [a]stupa. (Sursa: DEX '98 )

DESTUPÁ vb. a deschide, a desfunda. (A ~ o sticlă.) (Sursa: Sinonime )

destupá (destúp, destupát), vb. – A scoate dopul, a desface. – Mr. distup, distupare. Ar putea fi un lat. *dis-stuppāre, cf. fr. détouper; mai probabil format de la astupa, cu pref. des-. (Sursa: DER )

destupá vb. (sil. mf. -stu-), ind. prez. 1 sg. destúp, 3 sg. și pl. destúpă (Sursa: Ortografic )

A DESTUPÁ destúp tranz. 1) (sticle sau borcane închise ermetic) A deschide, scoțînd dopul sau capacul; a desfunda. 2) (deschizături) A elibera de ceva care acoperă. ~ fereastra. ◊ A-și ~ urechile a asculta cu atenție. 3) (canale, conducte înfundate) A curăța de depuneri (nisip, gunoi etc.); a despotmoli; a desfunda. /des- + a [a]stupa (Sursa: NODEX )

A destupa ≠ a astupa (Sursa: Antonime )