|
DESĂGÍ, desăgésc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa. – Din desagă. (Sursa: DEX '98 )
DESĂGÍ vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, ticsi. (Sursa: Sinonime )
desăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăgésc, imperf. 3 sg. desăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. desăgeáscă (Sursa: Ortografic )
| desăgi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) desăgi | desăgire | desăgit | desăgind | singular | plural | | desăgește | desăgiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | desăgesc | (să) desăgesc | desăgeam | desăgii | desăgisem | | a II-a (tu) | desăgești | (să) desăgești | desăgeai | desăgiși | desăgiseși | | a III-a (el, ea) | desăgește | (să) desăgească | desăgea | desăgi | desăgise | | plural | I (noi) | desăgim | (să) desăgim | desăgeam | desăgirăm | desăgiserăm, desăgisem* | | a II-a (voi) | desăgiți | (să) desăgiți | desăgeați | desăgirăți | desăgiserăți, desăgiseți* | | a III-a (ei, ele) | desăgesc | (să) desăgească | desăgeau | desăgiră | desăgiseră | * Formă nerecomandată |