DETENTÓR, detentori, s. m. (Jur.) Deținător. – Din fr. détenteur. (Sursa: DEX '98 )

DETENTÓR s.m. (Jur.) Persoană care deține un lucru; deținător. [< fr. détenteur]. (Sursa: DN )

DETENTÓR1 s. m. (jur.) persoană care deține un lucru; deținător. (< fr. détenteur) (Sursa: MDN )

DETENTÓR2 s. n. piesă racordată la un tub pentru reducerea presiunii unui fluid. (după fr. détendeur) (Sursa: MDN )

DETENTÓR s. (JUR.) deținător, posesor. (~ al unui bun). (Sursa: Sinonime )

detentór s. m., pl. detentóri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
detentor   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular detentor detentorul
plural detentori detentorii
genitiv-dativ singular detentor detentorului
plural detentori detentorilor
vocativ singular
plural