DETONÁ, detonez, vb. I. Tranz. A declanșa o explozie. ♦ Intranz. A exploda. – Din fr. détoner. (Sursa: DEX '98 )
DETONÁ vb. I. tr. A produce o explozie. [< fr. détoner]. (Sursa: DN )
DETONÁ vb. I. tr. a produce o explozie. II. intr. a exploda. (< fr. détoner, lat. denotare) (Sursa: MDN )
DETONÁ vb. v. exploda. (Sursa: Sinonime )
detoná vb., ind. prez. 1 sg. detonéz, 3 sg. și pl. detoneáză (Sursa: Ortografic )
A DETONÁ ~éz 1. tranz. (bombe, proiectile) A face să producă detonație; a exploda. 2. intranz. A produce detonație; a exploda. /<fr. détoner (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
detona   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) detona detonare detonat detonând singular plural
detonează detonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) detonez (să) detonez detonam detonai detonasem
a II-a (tu) detonezi (să) detonezi detonai detonași detonaseși
a III-a (el, ea) detonează (să) detoneze detona detonă detonase
plural I (noi) detonăm (să) detonăm detonam detonarăm detonaserăm, detonasem*
a II-a (voi) detonați (să) detonați detonați detonarăți detonaserăți, detonaseți*
a III-a (ei, ele) detonează (să) detoneze detonau detonară detonaseră
* Formă nerecomandată