DETRACTÁ, detractez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ponegri, a defăima pe cineva. – Din fr. détracter. (Sursa: DEX '98 )
DETRACTÁ vb. I. tr. (Rar) A ponegri, a defăima; a micșora meritele cuiva. [< fr. détracter, cf. lat. detractus < detrahere]. (Sursa: DN )
DETRACTÁ vb. tr. a micșora meritele cuiva; a defăima, a ponegri. (< fr. détracter) (Sursa: MDN )
DETRACTÁ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri. (Sursa: Sinonime )
detractá vb. (sil. -trac-), ind. prez. 1 sg. detractéz, 3 sg. și pl. detracteáză (Sursa: Ortografic )
A DETRACTÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A vorbi de rău; a ponegri; a ponosi; a huli; a denigra; a defăima; a blama; a calomnia; a cleveti; a bârfi. /<fr. detracter (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
detracta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) detracta detractare detractat detractând singular plural
detractează detractați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) detractez (să) detractez detractam detractai detractasem
a II-a (tu) detractezi (să) detractezi detractai detractași detractaseși
a III-a (el, ea) detractează (să) detracteze detracta detractă detractase
plural I (noi) detractăm (să) detractăm detractam detractarăm detractaserăm, detractasem*
a II-a (voi) detractați (să) detractați detractați detractarăți detractaserăți, detractaseți*
a III-a (ei, ele) detractează (să) detracteze detractau detractară detractaseră
* Formă nerecomandată