DEVENÍ, devín, vb. IV. Intranz. 1. A se transforma, a se preface în..., a lua, a primi aspectul sau forma de... 2. A începe sau a ajunge să fie; a se face. A deveni profesor. 3. (Fam.; în expr.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile, ce s-a întâmplat. – Din fr. devenir. (Sursa: DEX '98 )

A DEVENÍ devín intranz. 1) A căpăta o altă formă sau un alt conținut; a se transforma; a se preface; a se preschimba; a se modifica; a se schimba. 2) A începe să fie; a ajunge; a se face. ~ cărunt. ~ medic. /<fr. devenir (Sursa: NODEX )

DEVENÍ vb. IV. intr. 1. A se transforma, a se preface (în). 2. A începe sau a ajunge să fie. [< fr. devenir]. (Sursa: DN )

DEVINÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A prezice, a ghici. [< fr. deviner]. (Sursa: DN )

DEVENÍ vb. intr. 1. a se transforma, a se preface (în). 2. a începe sau a ajunge să fie. (< fr. devenir) (Sursa: MDN )

DEVINÁ, devinez, vb. I. Tranz. (Franțuzism înv.) A ghici. – Fr. deviner. (Sursa: DLRM )

DEVENÍ vb. 1. v. transforma. 2. a se face, (prin Transilv.) a apuca. (A ~ destul de măricel.) 3. v. face. 4. v. ajunge. 5. a ajunge, a ieși. (A ~ doctor.) (Sursa: Sinonime )

DEVINÁ vb. v. ghici, prevesti, prezice, proroci. (Sursa: Sinonime )

devení (devín, devenít), vb. – A ajunge să fie, a se face. Traducere a fr. devenir, prin intermediul vb. veni. (Sursa: DER )

devení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. devín, 2 sg. devíi, imperf. 3 sg. deveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. devínă (Sursa: Ortografic )

deviná vb., ind. prez.1 sg. devinéz, 3 sg. și pl. devineáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
deveni   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deveni devenire devenit devenind singular plural
devino, devi deveniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) devin, deviu (să) devin, deviu deveneam devenii devenisem
a II-a (tu) devii (să) devii deveneai deveniși deveniseși
a III-a (el, ea) devine (să) devină, devie devenea deveni devenise
plural I (noi) devenim (să) devenim deveneam devenirăm deveniserăm, devenisem*
a II-a (voi) deveniți (să) deveniți deveneați devenirăți deveniserăți, deveniseți*
a III-a (ei, ele) devin (să) devină, devie deveneau deveni deveniseră
* Formă nerecomandată

devina   verb tranzitiv
Surse flexiune: DLRM '58
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) devina devinare devinat devinând singular plural
devinea devinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) devinez (să) devinez devinam devinai devinasem
a II-a (tu) devinezi (să) devinezi devinai devinași devinaseși
a III-a (el, ea) devinea (să) devineze devina devină devinase
plural I (noi) devinăm (să) devinăm devinam devinarăm devinaserăm, devinasem*
a II-a (voi) devinați (să) devinați devinați devinarăți devinaserăți, devinaseți*
a III-a (ei, ele) devinea (să) devineze devinau devina devinaseră
* Formă nerecomandată