DEZACORDÁ, dezacordéz, vb. I. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A-și pierde consonanța tonurilor (prin slăbirea coardelor); a se discorda. – Din fr. désaccorder. (Sursa: DEX '98 )
DEZACORDÁ vb. I. tr., refl. A (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde. [Cf. fr. désaccorder]. (Sursa: DN )
DEZACORDÁ vb. tr., refl. a (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde. (< fr. désaccorder) (Sursa: MDN )
DEZACORDÁ vb. a se discorda. (Un instrument care s-a ~.) (Sursa: Sinonime )
dezacordá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezacordéz, 3 sg. și pl. dezacordeáză (Sursa: Ortografic )
A DEZACORDÁ ~éz 1. tranz. (instrumente muzicale cu coarde) A face să se dezacordeze; a discorda. 2. intranz. A fi în dezacord; a discorda; a distona. /<fr. désaccorder (Sursa: NODEX )
A SE DEZACORDÁ pers. 3 se dezacórdă intranz. (despre instrumente muzicale cu coarde) A-și pierde acordul; a se discorda. /<fr. désaccorder (Sursa: NODEX )
A dezacorda ≠ a acorda, a struni (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
dezacorda   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezacorda dezacordare dezacordat dezacordând singular plural
dezacordează dezacordați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezacordez (să) dezacordez dezacordam dezacordai dezacordasem
a II-a (tu) dezacordezi (să) dezacordezi dezacordai dezacordași dezacordaseși
a III-a (el, ea) dezacordează (să) dezacordeze dezacorda dezacordă dezacordase
plural I (noi) dezacordăm (să) dezacordăm dezacordam dezacordarăm dezacordaserăm, dezacordasem*
a II-a (voi) dezacordați (să) dezacordați dezacordați dezacordarăți dezacordaserăți, dezacordaseți*
a III-a (ei, ele) dezacordează (să) dezacordeze dezacordau dezacordară dezacordaseră
* Formă nerecomandată