DEZACTIVÁ, dezactivéz, vb. I. Tranz. A face inactive particulele unei substanțe; a îndepărta substanțele radioactive de undeva. – Din fr. désactiver. (Sursa: DEX '98 )
DEZACTIVÁ vb. I. tr. 1. A trece în stare inactivă particulele active ale unei substanțe. 2. A îndepărta substanțele radioactive de pe tehnica de luptă, de pe îmbrăcăminte etc. [Cf. fr. désactiver]. (Sursa: DN )
DEZACTIVÁ vb. tr. 1. a trece în stare inactivă particulele active ale unei substanțe; a face ca un fenomen să devină inactiv. 2. a îndepărta substanțele radioactive pe de tehnica de luptă, de pe teren etc. (< fr. désactiver) (Sursa: MDN )
dezactivá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezactivéz, 3 sg. și pl. dezactiveáză (Sursa: Ortografic )
A DEZACTIVÁ ~éz tranz. 1) (spații, etanșe, obiecte etc.) A curăța de substanțe radioactive (prin spălare sau prin alte mijloace); a decontamina. 2) (particule de substanțe radioactive) A face inactiv. /<fr. désactiver (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
dezactiva   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezactiva dezactivare dezactivat dezactivând singular plural
dezactivează dezactivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezactivez (să) dezactivez dezactivam dezactivai dezactivasem
a II-a (tu) dezactivezi (să) dezactivezi dezactivai dezactivași dezactivaseși
a III-a (el, ea) dezactivează (să) dezactiveze dezactiva dezactivă dezactivase
plural I (noi) dezactivăm (să) dezactivăm dezactivam dezactivarăm dezactivaserăm, dezactivasem*
a II-a (voi) dezactivați (să) dezactivați dezactivați dezactivarăți dezactivaserăți, dezactivaseți*
a III-a (ei, ele) dezactivează (să) dezactiveze dezactivau dezactivară dezactivaseră
* Formă nerecomandată