|
DEZAFECTÁ, dezafectéz, vb. I. Tranz. A schimba destinația unui imobil. – Din fr. désaffecter. (Sursa: DEX '98 )
DEZAFECTÁ vb. I. tr. (Rar) A schimba destinația (unei clădiri). [< fr. désaffecter]. (Sursa: DN )
DEZAFECTÁ vb. tr. a schimba destinația unui utilaj, a unei construcții etc. (< fr. désaffecter) (Sursa: MDN )
dezafectá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezafectéz, 3 sg. și pl. dezafecteáză (Sursa: Ortografic )
| dezafecta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) dezafecta | dezafectare | dezafectat | dezafectând | singular | plural | | dezafectează | dezafectați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | dezafectez | (să) dezafectez | dezafectam | dezafectai | dezafectasem | | a II-a (tu) | dezafectezi | (să) dezafectezi | dezafectai | dezafectași | dezafectaseși | | a III-a (el, ea) | dezafectează | (să) dezafecteze | dezafecta | dezafectă | dezafectase | | plural | I (noi) | dezafectăm | (să) dezafectăm | dezafectam | dezafectarăm | dezafectaserăm, dezafectasem* | | a II-a (voi) | dezafectați | (să) dezafectați | dezafectați | dezafectarăți | dezafectaserăți, dezafectaseți* | | a III-a (ei, ele) | dezafectează | (să) dezafecteze | dezafectau | dezafectară | dezafectaseră | * Formă nerecomandată |