DEZAGREGÁ, pers. 3 dezagrégă, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface în părțile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ Fig. (Despre o comunitate) A-și pierde cu totul coeziunea. – După fr. désagréger. (Sursa: DEX '98 )

DEZAGREGÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre corpuri) A (se) desface în părțile lui constitutive. 2. (Fig.) A-și pierde sau a face să-și piardă unitatea, coeziunea. [P.i. dezagrég, 3,6 -gă și -ghează. / cf. fr. désagréger]. (Sursa: DN )

DEZAGREGÁ vb. tr., refl. 1. (despre corpuri) a (se) desface în părțile constitutive. ◊ (despre nuclee atomice) a (se) dezintegra. 2. (fig.) a (se) descompune, a (se) dizolva, a (se) împrăștia. (< fr. désagréger) (Sursa: MDN )

DEZAGREGÁ vb. v. dezintegra. (Sursa: Sinonime )

dezagregá vb. (sil. -gre-; mf. dez-), ind. prez. 3 sg. și pl. dezagrégă/dezagregheáză; ger. dezagregând (Sursa: Ortografic )

A DEZAGREGÁ dezagrég tranz. A face să se dezagrege; a dezintegra. /<fr. désagréger (Sursa: NODEX )

A SE DEZAGREGÁ pers. 3 se dezagrégă intranz. 1) (despre corpuri) A se separa în elementele constitutive; a se descompune; a se disocia; a se dezasambla; a se desface. 2) (despre nuclee acomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; a se dezintegra. 3) (despre comunități) A-și pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destrăma; a se dezbina. 4) (despre roci) A se distruge sub acțiunea factorilor externi. /<fr. désag-réger (Sursa: NODEX )

A (se) dezagrega ≠ a (se) agrega (Sursa: Antonime )