« Back
DEZASAMBLÁ, dezasambléz, vb. I. Tranz. A desface un asamblaj de piese. – Din fr. désassembler. (Sursa: DEX '98 )
A DEZASAMBLÁ ~éz tranz. A face să se dezasambleze; a dezagrega; a descompune; a disocia. /<fr. désassembler (Sursa: NODEX )
A SE DEZASAMBLÁ se ~eáză intranz. (asamblaje) A se separa în elementele constitutive; a se dezagrega; a se descompune; a se desface; a se dispcia. /<fr. désassembler (Sursa: NODEX )
DEZASAMBLÁ vb. I. tr. A demonta, a desface un ansamblu. [Cf. fr. désassembler]. (Sursa: DN )
DEZASAMBLÁ vb. tr. 1. (tehn.) a demonta, a desface un asamblaj de piese. 2. (inform.) a transpune invers un program de cod-mașină în mnemonicele limbajului de asamblare. (< fr. désassembler) (Sursa: MDN )
A dezasambla ≠ a asambla, a monta (Sursa: Antonime )
dezasamblá vb. → asambla (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
dezasambla   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezasambla dezasamblare dezasamblat dezasamblând singular plural
dezasamblează dezasamblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezasamblez (să) dezasamblez dezasamblam dezasamblai dezasamblasem
a II-a (tu) dezasamblezi (să) dezasamblezi dezasamblai dezasamblași dezasamblaseși
a III-a (el, ea) dezasamblează (să) dezasambleze dezasambla dezasamblă dezasamblase
plural I (noi) dezasamblăm (să) dezasamblăm dezasamblam dezasamblarăm dezasamblaserăm, dezasamblasem*
a II-a (voi) dezasamblați (să) dezasamblați dezasamblați dezasamblarăți dezasamblaserăți, dezasamblaseți*
a III-a (ei, ele) dezasamblează (să) dezasambleze dezasamblau dezasamblară dezasamblaseră
* Formă nerecomandată