DEZASAMBLÁRE, dezasamblări, s. f. Acțiunea de a dezasambla. – V. dezasambla. (Sursa: DEX '98 )

DEZASAMBLÁRE s.f. Acțiunea de a dezasambla. [< dezasambla]. (Sursa: DN )

Dezasamblare ≠ asamblare, montare (Sursa: Antonime )

DEZASAMBLÁ, dezasambléz, vb. I. Tranz. A desface un asamblaj de piese. – Din fr. désassembler. (Sursa: DEX '98 )

A DEZASAMBLÁ ~éz tranz. A face să se dezasambleze; a dezagrega; a descompune; a disocia. /<fr. désassembler (Sursa: NODEX )

A SE DEZASAMBLÁ se ~eáză intranz. (asamblaje) A se separa în elementele constitutive; a se dezagrega; a se descompune; a se desface; a se dispcia. /<fr. désassembler (Sursa: NODEX )

DEZASAMBLÁ vb. I. tr. A demonta, a desface un ansamblu. [Cf. fr. désassembler]. (Sursa: DN )

DEZASAMBLÁ vb. tr. 1. (tehn.) a demonta, a desface un asamblaj de piese. 2. (inform.) a transpune invers un program de cod-mașină în mnemonicele limbajului de asamblare. (< fr. désassembler) (Sursa: MDN )

A dezasambla ≠ a asambla, a monta (Sursa: Antonime )

dezasamblá vb. → asambla (Sursa: Ortografic )